Republica Modova
Raionul Edineț.
Comuna Parcova
Primar Marcel Snegur
Primăria PARCOVA gestionează doua sate
PARCOVA și Fîntîna Albă
In prezent Comuna Parcova are 1950 locuitori
Satul Parcova 1280 locuitori.
Satul Fîntîna Alba 670 locuitori.

În urma alegerilor locale din 5 iunie 2011, în calitate de primar a fost ales Marcel SNEGUR.
Data naşterii:19.01.1970.
Studii: 1977-1987 Şcoala medie din s.Parcova, r. Edineț
1988-1989 supus militar or.Krasnoiarsk, Rusia
1987-1993-Universitatea tehnică din Moldova facultatea Mecanică, specialitatea “Tehnologia Constructoare de maşini”.
Experienţă profesională:
1994-2002 Colegiul de zootehnie din Brătuşeni, r. Edineț, Profesor
2002-2011 Antreprenor
2011- pînă în prezent, Primăria comunei Parcova, r. Edineț – Primar.

Parcova, satul scăldat de apele Ciuhurului

A scrie despre locuri cunoscute e foarte greu, dar, totodată, şi uşor. Greu, pentru că există riscul de a înclina spre subiectivism, uşor, pentru că, totuşi, e vorba de ceva pe unde ai păşit. Astăzi vă lansez provocarea de a ajunge la baştina subsemnatului – Parcova, Edineţ. Aceasta se află la circa 200 de kilometri de Chişinău şi 12 de centrul raional.
Parcova este o veche localitate răzăşească, atestată documentar la 1552, pe timpul scurtei domnii a lui Ştefan Rareş. Cartea de vizită a localităţii este Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, un sfânt locaş cu o istorie interesantă, dar şi zbuciumată. Pe timpurile sovieticilor, pe o placă neagră la intrare în ograda bisericii scria – Traurnâi dom – Casă de înmormântări. Ceea ce mai amintea de credinţa neamului erau crucile din cimitirul aflat mai sus de sfântul lăcaş. Abia, prin 1988, s-a auzit din nou dangătul clopotelor.
Actuala biserică a fost construită în anii 1911 -1916, cu binecuvântarea arhierească a Episcopului de Chişinău şi Hotin, Serafim. Şi acum se mă păstrează „Gramota” ce are semnătura înaltului prelat şi data de 2 martie 1911. Până la înălţarea noului lăcaş enoriaşii de la Parcova s-au rugat într-o bisericuţă de lemn, care se presupune că ar fi fost deschisă prin secolul al XVII-lea. Aceasta se afla spre răsărit de biserica noua. După ce a fost zidit un nou lăcaş, biserica de lemn a fost dăruită creştinilor de la Cupcini, ulterior această a fost distrusă de un incendiu. Pe locul bisericuţei de lemn, acum este o cruce mare, care aminteşte că pe acel loc s-au rugat cei de la Parcova.
Biserica de piatră are două turle şi trei cruci a câte trei metri înălţimea, care se văd de pe dealul de la Chetroşica-Veche. Aflat la vreo patru kilometri de traseul principal Chişinău – Edineţ, sfântul lăcaş poate fi vizitat de cei dornici să vadă măreţia şi frumuseţe. Când soarele este darnic, atunci cele două cupole, sclipesc precum diamantul. Pe lângă mulţimea de icoane, în biserică se află copia icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ.
Scăldat de apele Ciuhurului şi ale afluentului acestuia – Ciuhureţul, inundat de peisaje încântătoare, satul are recorduri, cel puţin la nivel raional. Aici sunt tocmai 9 monumente – cel al eroilor căzuţi în al Doilea Război Mondial; al satului – zidit la cea de-a 435-a aniversare de la prima atestare documentară, al poetului Mihai Eminescu, al domnitorului Ştefan cel Mare şi unu dedicat sfârşitului războaielor daco-romane.
Doua dedicate Deputaților .

La Parcova se ţine la datina străbună. Aici s-a mai păstrat şi tradiţia şezătorilor, se mai cântă melodii de altădată, se mai joacă precum odinioară şi se spun vorbe frumoase, pline de tâlc. La sărbătorile de iarnă se fac auzite clinchete de clopoţei, buhai, bici. Pe la casele gospodarilor, trec cete mici, dar şi mari cu pluguşorul, cu uratul, cu „Căluţul”.
In inima satului activează legendarul Ansamblu Folcloric ”Ciobanaș de la Miori” si Ciata Bărbătească de Colindatori înregistrați in Patrimoniu Imaterial UNESCO 2013.
Cunoscătorii ale tradiţiei încearcă să reînvie toate tradițiile și si obiceiurile pentru a transmite generației tinere.
La Parcova sunt 11 tumuli, numiţi de localnici – movile. Se spune că în tumuli este ascuns aur, doar că, deocamdată, nimeni nu a găsit metalul preţios.
Iubitorii de frumos pot veni în lunile iulie-august în localitatea de malul Ciuhurului pentru a admira lucrările create de participanţii la Tabăra Internaţională de creaţie „Acasă la Parcova”.
De 13 ani avem in fruntea Comunei un bun gospodar, un om de omenie. Ce a prefăcut comuna în colțișor de rai. Domnul Marcel Snegur, primarul comunei, ce pune suflet în tot ce face, pentru a trăi sătenii într-o comunitate europeană cu condiții și un viitor mai performant.

Parcova are trecut, prezent si viitor!

Fîntîna Albă sat pitoresc

Satul Fîntînă Albă este unul vechi, fiind atestat documentar la 1575. Nu este exclus, însă că acesta să fi existat şi mult mai devreme, pentru că anumite documente menţionează că pe aici a trecut Ştefan cel Mare atunci când au năvălit tătarii – 1470. Se spune că până la acea vreme satul s-ar fi numit Grumuzeni sau Grumăzeni. Acest toponim a fost dat uitării.
Denumirea Fîntînă Albă apare după anul 1600, iar localitatea ar fi fost întemeiată de un oarecare Barbă Albă, pârcălab de Hotin, urmaş de-al lui Vasile Albu, care avea o fântână lângă Valea Grumăzoaia, în prezent numită de localnici Curechişte. Când cineva era întrebat de unde aduce apă, răspundea – „De la fântâna lui Albu”.
O altă versiune a toponimului Fîntînă Albă este că acum câteva sute de ani o familie de prin părţile Vaslului, care nu se înţelegea bine cu stăpânii locului, a trecut Prutul şi s-a stabilit cu traiul pe malul râuleţului Ciuhur. Gospodarul a săpat un izvor care avea apă tulbure. Acestuia i se spunea Izvorul Alb sau Fântâna Albă. Peste un timp aici au mai fost aduşi oameni din partea dreaptă a Prutului şi satul a început a se mări.
Pe timpuri, împrejurimile satului Fîntînă Albă erau acoperite de păduri. De aceea, a fost luată hotărârea ca biserica să fie construită din lemn. Potrivit documentelor, la 1740 localitatea deja avea locaş sfânt. Enciclopedia „Localităţile Republicii Moldova” menţionează cu referire la actele vremii că biserica era „slabă”, adică avea nevoie de reparaţie. Însă, era îndestulată cu veşminte, odoare bisericeşti şi cărţi.
Pe locul pristolului vechiul sfânt locaş a fost o pusă o cruce din piatră. O altă biserică, cu hramul „Acoperemântul Maicii Domnului”, la fel din lemn, a fost ridicată la 1907. În anii sovietismului, cunoştea soarta mai tuturor locaşurilor sfinte din Basarabia, fiind condamnată la tăcere. Doar de Paştile Blajinilor şi la înmormântări era deschisă uşa bisericii. Creştini se duceau la slujbe la biserica „Arhanghelul Mihail” din satul vecin Gaşpar, Edineţ.
Deşi e mică, aceasta e încăpătoare pentru adevăraţii creştini de la Fântână Albă. Albastrul exteriorului aminteşte de Acoperemântul Maicii Domnului care este ca o boltă ocrotitoare pentru toţi cei care se roagă.
Şcoala cu cerdac de lemn este ceea ce admir de fiecare dată când ajung la Fîntînă Albă. Aceasta este una dintre cele mai mici instituţii de învăţământ din raionul Edineţ. O clădire veche, de mai bine de o sută de ani, cu cerdac de lemn, aminteşte de o casă ţărănească. La începuturi, aici a funcţionat o şcoală primară cu doi profesori. Din 1960, timp de trei decenii, a fost şcoală de opt clase, din 1990 până în 1995 – şcoală incompletă, iar din 2011 – gimnaziu, acum scoală sportivă.
Cei de la Fîntînă Albă ştiu să sfinţească locul, pentru că ţin la frumos, la satul lor. Departe de larma şoselei, cam 15 km de centrul raional Edineţ, Susținuți mereu de primăria comunei Parcova, ei ştiu şi pot să răzbată peste tot. Nu sunt mulţi la număr însă mereu, prin unire, le-a reuşit în toate.

La Fîntîna Albă lumea are suflet de pâine.